Cultura și limba română reprezintă cele mai importante și permanente valori ce ne definesc ca popor. Limba română este matricea culturii noastre multimilenare pentru că versul ne șoptește în limba română, piatra sculpturilor este însuflețită de cuvintele ce o descriu, cântecul, doina, dansul, strigătele vesele ce însoțesc jocurile copilăriei, toate înseamnă grai românesc.
România își afirmă existența pe aceste meleaguri prin reperele sale istorice, lingvistice, culturale și religioase care îi conferă un caracter unic în Europa.
Din păcate, în ultimele decenii, cultura a lipsit prea mult din aria preocupărilor clasei politice și autorităților statului. În prezent, tot mai mulți români nu au acces la cultură nefiind suficient informați, încurajați și motivați, iar aici tinerele generații sunt cele mai vulnerabile.
Indiferența autorităților este completată și de transformarea digitală a societății care, pe lângă efectele sale benefice, facilitând accesul la „creații” și informații haotice, cu valoare îndoielnică, vine și slăbește sectorul de creație și de presă afectând acest edificiu construit cu răbdare de-a lungul timpului pentru a susține creația artistică, valoarea și diversitatea culturală.